Articol semnat de Alexandra Călin, Sociolog în cadrul Cult Market Research
Cunoașteți experimentul Milgram? Realizat în anii 60, acesta demonstrează cum oameni obișnuiți au putut administra șocuri electrice în doze mari semenilor lor la îndemnul unei figuri cu autoritate – totul petrecându-se în strigătele de durere ale „victimelor”. În anul 2020, în contextul pandemiei cauzate de Covid-19, anumiți cetățeni acționează întocmai în mod opus recomandărilor ferme ale figurilor cu autoritate (chiar dacă acestea sunt menite să elimine suferința, nicidecum să o producă).
Putem spune că asistăm la o reducere a puterii autorității asupra cetățenilor în ultimele decenii? Sau există și alte justificări pentru comportamentele iresponsabile ale românilor din ultimele săptămâni? În continuare, vă propunem câteva direcții de explicare a lipsei românilor de supunere față de recomandările și regulile privind izolarea în contextul răspândirii Covid-19.
Când suntem departe de victimă
La începutul articolului v-am povestit despre experimentul Milgram. Am omis, însă, un amănunt – participanții la experiment nu se aflau în aceeași încăpere cu victima. Astfel, un alt rezultat al experimentului (chiar dacă mai puțin prezentat) este următorul: conștientizăm mai greu răul pe care îl cauzăm altora cu cât distanța față de aceștia este mai mare. Puterea autorității este corelată, așadar, și cu posibilitatea de a vedea sau de a simți noi înșine efectele faptelor noastre (testând și fiind sceptici precum Toma Necredinciosul). Conștientizăm, de asemenea, mai greu pericolul dacă acesta nu ajunge să afecteze persoanele apropiate nouă sau chiar pe noi înșine.
Regulile sunt negociabile
România este o țară fruntașă în Europa pentru multe comportamente de risc rezultate din încălcarea completă sau parțială a regulilor (depășim limitele de viteză „doar puțin”; consumăm mâncăruri prea grase; bem sau fumăm prea mult etc.). Această raportare la reguli poate fi și motivul pentru care anumiți români au ales să intre în România fără să declare că au călătorit în țări cu grad crescut de infectare sau, cel puțin, să iasă din când în când la un restaurant sau un pub, încălcând regulile și sugestiile autorităților. Concluzia? Dacă regulile nu sunt făcute să fie încălcate, atunci ele pot fi măcar negociate – acesta pare să fie raționamentul adoptat de români atunci când se comportă iresponsabil.
Difuzia responsabilității
Știați că atunci când la locul de muncă este adresat un mail unui număr mai crescut de angajați, rata de răspuns este mai scăzută decât în cazul trimiterii e-mail-urilor individuale? Aceasta este o bună exemplificare a fenomenului de difuzie a responsabilității – responsabilitatea individuală scade, odată cu numărul membrilor care ar putea acționa în locul nostru. Putem explica astfel de ce anumiți români nu respectă indicațiile autorității: aceștia se pot gândi că nu este necesar ca tocmai ei să urmărească recomandările, întrucât mulți alți români le pot urmări în locul lor.
Prea multe informații
Asistăm, cu siguranță, la o situație de criză și de incertitudine. Accesul la sursele de informare ne este de mare ajutor, dar ne și încurcă – ce facem cu informațiile contradictorii? Dincolo de indiferența, lipsa de informare și de responsabilitate dovedită de cei care nu respectă indicațiile autorităților și pun în pericol viața altora, un lucru este cert: autoritatea oficială își pierde din putere atunci când sursele de emitere a informațiilor sunt tot mai multe și, în unele cazuri, mult mai vocale.